Beneficiari ai îngrijirilor paliative sunt pacienții de toate vârstele, adulți sau copii, cu boli cronice progresive, cu suferință generată de simptome necontrolate și/sau probleme psiho-emoționale și/sau sociale și/sau spirituale și/sau cu grad ridicat de dependență, precum și familiile acestora, pe toată perioada de îngrijire, inclusiv în perioada de doliu.

Pacienții adulți care pot beneficia de îngrijiri paliative specializate se încadrează, de regulă, în una dintre categoriile de mai jos:

1. Pacienți cu boli oncologice, dacă se află în una dintre următoarele situații:

a. cancer în stadiul III sau IV ori stadiul II cu deteriorare progresivă a pacientului, în ciuda terapiei anticanceroase;

b. cancer și status de performanță Karnofsky < 70 sau Scor de Performanță Paliativă (PPS) < 70%;

c. cancer și scăderea greutății cu 5% sau mai mult în ultimele 3 luni;

d. cancer și simptome de intensitate moderată sau severă, precum dispnee, durere, hemoptizie, vărsături etc.;

e. urgențe oncologice precum sindrom de venă cavă, status confuzional acut, hipercalcemie etc.;

f. cancer recidivat sau cu evoluție progresivă după chirurgie, radioterapie sau chimioterapie;

g. cancer și criză existențială;

h. cancer și suferință psiho-socială moderat-severă (anxietate, depresie, familie în criză etc.);

i. stare terminală.


2. Pacienți cu boli cardiovasculare, dacă prezintă:

a. răspuns slab la tratamentul optim cu diuretice și vasodilatatoare, incluzând inhibitori de angiotensin-convertază;

b. prezența simptomelor semnificative ale insuficienței cardiace congestive în repaus, clasificate NYHA Clasa IV (incapacitatea de a desfășura orice activitate fizică fără disconfort, simptome de insuficiență cardiacă sau angină în repaus ori disconfort crescut la efort minim).


3. Pacienți cu scleroză laterală amiotrofică, dacă prezintă progresie rapidă a bolii în ultimele 12 luni, evidențiată prin una dintre următoarele manifestări:

a. trecerea de la mobilitatea independentă la scaunul cu rotile sau imobilizarea la pat;

b. trecerea de la vorbirea normală la vorbirea abia inteligibilă sau chiar neinteligibilă;

c. trecerea de la alimentația normală la cea semi-solidă/semi-lichidă;

d. trecerea de la capacitatea de a desfășura independent majoritatea sau chiar totalitatea activităților zilnice la nevoia majoră de asistență din partea îngrijitorului.


4. Pacienți cu demență în ultimul stadiu, dacă se află în una dintre următoarele situații:

a. stadiul 7 sau mai mult, conform scalei de evaluare funcțională;

b. incapacitate de mișcare fără asistență;

c. incapacitate de a se îmbrăca fără asistență;

d. incapacitate de a-și asigura igiena personală fără asistență;

e. incontinență urinară și fecală, intermitentă sau constantă;

f. comunicare verbală fără sens, doar în fraze stereotipice, sau abilitatea de a vorbi în limita a 6 sau foarte puține cuvinte inteligibile.


5. Pacienți cu scleroză multiplă, dacă prezintă handicap nutrițional critic evidențiat prin una dintre următoarele manifestări:

a. administrare orală insuficientă de alimente și lichide pentru a menține pacientul în viață;

b. pierdere continuă în greutate;

c. progresie rapidă a bolii sau complicații în ultimele 12 luni, evidențiate prin: trecerea de la mobilitate independentă la scaunul cu rotile sau imobilizarea la pat; trecerea de la vorbirea normală la vorbirea abia inteligibilă sau chiar neinteligibilă; trecerea de la alimentația normală la cea semi-solidă/semi-lichidă; trecerea de la capacitatea de a desfășura independent majoritatea sau chiar totalitatea activităților zilnice la nevoia majoră de asistență din partea îngrijitorului.


6. Pacienți cu boala Parkinson, dacă prezintă handicap nutrițional critic evidențiat prin una dintre următoarele manifestări:

a. administrarea orală insuficientă de alimente și lichide pentru a menține pacientul în viață;

b. pierdere continuă în greutate;

c. deshidratare sau hipovolemie;

d. absența metodelor de hrănire artificială;

e. evoluția rapidă a bolii sau complicații în ultimele 12 luni, evidențiate prin: trecerea de la mobilitate independentă la scaunul cu rotile sau imobilizarea la pat; trecerea de la vorbirea normală la vorbirea abia inteligibilă sau chiar neinteligibilă; trecerea de la alimentația normală la cea semi-solidă/semi-lichidă; trecerea de la capacitatea de a desfășura independent majoritatea sau chiar totalitatea activităților zilnice la nevoia majoră de asistență din partea îngrijitorului.


7. Pacienți cu boli pulmonare, dacă prezintă una dintre următoarele manifestări:

a. dispnee în repaus sau la efort minim, cu răspuns minim sau fără răspuns la bronhodilatatoare, având ca urmări scăderea capacității funcționale, oboseala și tusea;

b. evoluția afecțiunilor pulmonare în ultimul stadiu, pusă în evidență de multiple apelări ale serviciului de urgență sau de spitalizări anterioare pentru infecții pulmonare și/sau insuficiență respiratorie;

c. hipoxie, pusă în evidență de pO2 < 55 mmHg și saturația de oxigen în sânge < 88%, sau hipercapnie, pusă în evidență de pCO2 > 50 mmHg, cord pulmonar și insuficiență cardiacă dreaptă subordonată afecțiunii pulmonare;

d. pierderea progresivă și neintenționată în greutate, mai mare de 10% din greutatea corporală, în ultimele 6 luni;

e. tahicardie de repaus > 100/min.


8. Pacienți cu accident vascular cerebral și comă, dacă se află în una dintre următoarele situații:

a. accident vascular cerebral hemoragic acut: comă sau stare stuporoasă care persistă peste 3 zile, cu disfagie care împiedică ingerarea unei cantități suficiente de alimente și lichide pentru a menține viața unui pacient care nu este hrănit și hidratat artificial;

b. faza cronică a accidentului vascular hemoragic sau ischemic, evidențiată de una dintre următoarele stări: demență post-accident vascular cerebral de stadiul 7 sau mai mult, conform scalei de evaluare funcțională; status de performanță Karnofsky mai mic de 50%; status nutrițional slab, indiferent dacă pacientul este sau nu hrănit artificial, însoțit de o scădere în greutate de peste 10% în ultimele 6 luni și albumine serice < 2,5 g/dl;

c. comă de orice etiologie, cu oricare trei dintre următoarele manifestări în a treia zi de comă: răspuns cerebral anormal; absența răspunsului verbal; absența răspunsului la durere; creatinină serică > 1,5 mg/dl.


9. Pacienți cu miastenia gravis, dacă se află în una dintre următoarele situații:

a. stadiul III sau IV al bolii, conform clasificării Ossermann;

b. stadiul III – formă generalizată acută, cu evoluție gravă, rapid progresivă, cu participare bulbară și insuficiență respiratorie;

c. stadiul IV – formă cu evoluție cronică gravă și rezistență mare la terapie, cu progresie din stadiul I, II sau III în ultimii 2 ani.